Satul Prisacani,industrie uitată

Mica industrie a iernilor de altădată

 Din agricultori, cu mâini muncite şi bătătorite, înainte,prisăcanenii se transformau pe perioada de iarnă în mici artişti, în împletitul rogojinilor,însă astăzi,acest mestesug, pe care unii îl considerau înjositor,s-a pierdut.

Da, despre rogojini îmi aduc aminte foarte bine, aveam normă la sucit curmee, la teit papura si chiar si la țesutul rogojinilor.Lucram câte două persoane pe rost, făceam câte 15-20 bucăți pe zi și le vindeam cu 11,14 ,15 lei rogojina la moșu' Jânel Axintioaie sau la N.BĂlcescu la Paliciuc sau la alții care comercializau rogojinile.Și erau si stativele de tesut prosoape,lincere,toale,coverturi,macate dar erau diferite de cele pentru rogojini.Îmi placeau foarte mult, am învatat de toate să lucrez la stativile de tesut prosoape, am tesut pina in anul 2002 vara, când mergeam acasa in concediu la mama mea care mă astepta cu toate pregatite pentru tesut.Urzeam ,iveleam ,nivideam prin ite, treceam prin spată, băgam sulurile in stateve si facem cite 30-40 prosoape.Dar,acum,  am rămas doar cu amintirile.acum nu stiu dacă cineva în sat se mai ocupă de tesut sau împletitul rogojinilor,ne spune cu regret Liliana Nichita,născută Axintioaiei,fata lui un alt Moș'Mitruță de Prisacani.

Despre rogojini am auzit si eu vorbindu-se în casa familiei mele când trăia bunica mea CATINCA CHELARU,noi copii ascultam povestirile despre rogojini,dar eu, cel puțin nu știam ce erau alea,spune întrun alt comentariu Doina Cazacu.

Un alt produs din papură și foarte popular la Prisacani era ,,coșulețul '' de fapt un coș destul de mare ,accesoriu al femeilor ce mergeau la târg,la ,,Șase drumuri''.