Prisacani.Un sat, o lume aparte în care viaţa curge odata cu Miletinul,impreuna cu iarna plina de zăpezi si miros de fum iesit de pe cosurile caselor, cu povesti spuse la gura sobei.
Prisacani,un sat nins de ani,cu faţa brăzdată de trecerea crivatului care astupa urmele bunicilor lasate peste ulita bătută de pasi in opinci peste care trec sanii si glasuri de copii facandu-i pe parinti sa rasara din adancimea nametilor.Fata satului,albă, frumos conturată, cu ochii inghetati ai sesului străjuiţi parca de sprincenele arcuite ale salcamilor din deal si de pe razima îi dau un aer semeţ,de razes ce mandru scoate boii la adapat precum bunicii de altadata. Privirea copiilor pare să scruteze zarea, cu ochii lor migdalaţi, cautand mirosul dealului convertit in sanius ad-hoc.
