Fiecare anotimp aici îşi are farmecul său şi identitatea proprie. Iarna debutează de obicei prin luna decembrie, cu zapezi mari. Albul imaculat îmbracă satul în veşmânt strălucitor, liniştea şi calmul se înstăpâneste peste toate. Viaţa parcă îşi încetineşte atunci ritmul. Doar câte un lătrat de câine sau fumurile înăltându-se sinuoase din coşurile caselor, amintesc de existenţa locuitorilor de aici.
Din agricultori, cu mâini muncite şi bătătorite, inainte,prisacanenii se transformau pe perioada de iarnă în mici artişti, în împletitul rogojinilor,însă, astăzi,acest mestesug, pe care unii il considerau înjositor,s-a pierdut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu