Toamna la Prisacani are nuanța ei bătrânească știută de toți,cu acele fire brumării și humării pustii peste care zbor păianjenii și amintirile.
Sub soarele tomnatic și aproape fără vlagă natura intra întro pauză dictată de ritmul ceresc.
Natura devine pictorul satului,colorându-l cum știe ea mai bine pentru a-și expune în vitrina magazinului sătesc tablourile .
