Ca o statuie de lut intre cer si Miletin,Prisacanii,intra in primavara care incearca sa patrunda pe ulitele satului desbracat de cele noua cojoace friguroase ale Babelor agatate in traditia matusilor si mosilor din sat.Primavara,copii,florile,mugurii...semne care ne fac sa calatorim in primaverile copilariei noastre pe unde umblau bunici incaltati in opinci si bune imbrobodite cu berte negre pe cararile zbicite de primavara in lutul ulitelor satului nostru ce se trezea odata cu gardinile din somnul iernii.Primaverile copilariei din armonia trecuta a satului nostru Prisacani stau pitite in amintirile desenate pe maluri de Miletin,pe sesul scolii,pe langa biserica zidita acolo,sus de unde poti privi,precum acel boier...Stratulat acum trei veacuri si ceva.Gradinile dau in floare de zarzar,Gornitul si Chitovanca isi tes covor de ghiocei si viorele,sesul incepe sa se coloreze in verdele crud in timp ce la scoala glasurile copiilor trezesc clopotelul alb al zarnacadelelor din gradinile bunicilor.
Scapate de vagaunile iernii,valurile galbene ale Miletinului spala si purifica malurile intesate de salciile care vestesc venirea berzelor si randunelelor.Mosii si parintii ramasi in sat curata via cautand urmele bunicilor lasate prin vie,pe sub avrami si nuci,pe ulita bisericii sau pe carari de cimitir.
