Anii scurşi peste Prisacani sunt mulţi şi fără număr. De atunci,cand pe aceste locuri trăiau dacii si pana astazi satul Prisacani a ramas aproape acelasi si, deşi fragil,zidit in lut si din lut a străbătut secolele, fiind astăzi o comoară nepreţuită, pe care unii o descopera cu încântare,altii ar trebui sa o pastreze în vechile lăzi de zestre dar,cei mai multi,o stim ca este a noastra,comoara vetrei de sat in care stamosii si bunicii au trait,au zidit,au visat si si-au dorit nepoti sa le duca numele si comoara peste ani care,pentru multi care stiu sa o vada este de o frumuseţe ce ne lasă fară cuvinte.
Prisacani, sesul scolii
Prisacani,primavara
Relieful satului, în general deluros,este despartit de paraul Miletin care,prin debitele sale de primavara, face uneori ravagii prin lunca deschisa a satului.Dealurile satului sunt de veacuri adevarate raiuri datorită gradinilor cu pomilor fructiferi si vie care le picteaza pantele in culori ce depind de anotimpuri si ploi. Prunii, merii, perii, ciresii,visinii, nucii si gutuii sunt speciile pomicole importante ale satului. Ţuica obţinută din aceste fructe era în trecut una din sursele imporatante de venituri ale prisacanenilor.
